Serviciul pentru Binecuvântatul Herman, anarhie, Hitler
27 mai/9 iunie 1970
Preot-Martir Ferapont
Dragă Părinte Neketas,
Binecuvântează-ne, Părinte!
Ne aflăm într-o surpriză de ploaie de două zile, mai mult sau mai puțin izolați de lume din cauza unei căi alunecoase. Foarte bine pentru grădina noastră, dar de valoare îndoielnică pentru linotipul nostru, care stă sub o acoperire de plastic și un acoperiș temporar improvizat. Ne-a luat patru zile să-l demontăm, să-l încărcăm (cu o rugăciune ferventă ca liftul de pe camionul nostru închiriat să funcționeze cu o sarcină de 1500 de livre), să-l transportăm și să-l descărcăm. Din păcate, va mai dura câteva săptămâni până când clădirea va fi terminată, linotipul asamblat, gazul și electricitatea conectate, etc., ceea ce interferează de asemenea cu numărul nostru trist întârziat din martie-aprilie, pe care sperăm să-l tipărim în doar o zi sau două, sperând să-l scoatem nu mult după 1 iulie. Odată ce linotipul va funcționa, vom progresa rapid, dar între timp…rugați-vă pentru noi!
Am primit serviciul oficial aprobat pentru Fr. Herman săptămâna trecută și l-am tradus și îl vom include în acest număr, singurul număr care va ajunge la cititorii noștri înainte de canonizare. Vor fi 24 de pagini în mijlocul revistei, și vom tipări de asemenea aproximativ 1000 de exemplare separate în formă de broșură. Am încercat să păstrăm o anumită senzație poetică în engleză, dar nu cu totul cu succes, mă tem. Slavonul în sine este uneori inspirator și uneori destul de palid. Troparionul este încă în dubiu; ne menținem pentru cel vechi, dar ar putea exista unul complet nou…sau poate o alegere între două. Fiind cu adevărat primul serviciu „american”, am încercat să-l facem un model, până la acrostih, care a funcționat destul de bine în ambele limbi. Comitetul slavon nu se îngrijorează prea mult de acrostihuri, dar am găsit-o destul de inspiratoare să lucrăm în cadrul normelor unei fraze sacre din cuvintele Părintelui Herman. Jordanville tipărește icoana Părintelui Kyprian a Părintelui Herman în 2 dimensiuni—4 x 5 și 6×9. Icoana noastră este retipărită într-o dimensiune mai mică—ceva de genul 2 1/2×3 1/2.
Da, avem textul răspunsului Părintelui Michael la Părintele Schmemann—este exact ceea ce este necesar astăzi. Din păcate, din cauza serviciului, va trebui să apară în numărul următor. Are 15 pagini. Sinodul acum obține un nucleu destul de mare de preoți americani. Fie ca Dumnezeu să dăruiască tuturor să înflorească sub el. Cu siguranță va dura ceva timp până când psihologia rusă va accepta rolul crucial al Sinodului în ortodoxia mondială, dar din fericire există unii care înțeleg deja.
Este preotul Sinodului pe care îl menționați în Alaska, de fapt, Părintele Nicholas Harris din Anchorage? A comandat un număr de copii din numărul nostru despre Fr. Gerasim și s-a abonat la acea vreme. Auzim de la Părintele Elias Armistead că își aduce soția în Alaska pentru a deschide un han—dar totuși nu spune nimic despre ceea ce face, deși observă că cea mai bogată eparhie a noastră, San Francisco, nu-i dă un cent. Dar pentru ce? Îndoielile noastre despre el cresc doar.
Am citit cu interes comentariile voastre despre vremuri. Din păcate, mă tem că America liberă, liberală, naivă a copilăriei noastre a dispărut, iar anarhismul în creștere va chema doar o dictatură, de dreapta sau de stânga, în funcție de cine poate să o apuce. Indiferent care ar fi, noi ortodocșii nu avem un viitor strălucit, în termeni lumești; dar aceasta ne va oferi cu adevărat ocazia să ne mărturisim ortodoxia în circumstanțe dificile. Jurisdicțiile „oficiale” ar putea fi capabile să-și facă pace cu noile condiții și să „înflorească”; à la Biserica Sovietică1 sau Biserica Greciei, în care caz noi, care suntem mai puțin preocupați politic, am fi reduși la un statut mai mult sau mai puțin catacombic chiar și sub o dictatură de dreapta, în timp ce sub stângaci nu am putea fi lăsați să existăm. Deși nu primim multe știri aici (în principal comentarii săptămânale în US News) și nu suntem cu adevărat conștienți de „polarizarea” sentimentelor care are loc, presupunerea mea este că dreapta se va instala, conducând la o ultimă conflagrație mondială, din care ar putea apărea… fiara zilelor de apoi care va reconcilia în cele din urmă totul.
Dar acestea sunt doar speculații. Pentru noi, ceea ce este important este să ne menținem ortodoxia sfântă, care este adevărata noastră luptă, și să ne confruntăm cu fiecare nouă zi într-un spirit de mărturisire.
Hitler, de altfel, a fost un fenomen apocaliptic foarte interesant. Pe lângă gelozia sa nebună față de evrei, care l-a condus să-i distrugă pentru ca germanii să poată fi „rasa aleasă” și el Mesia (îmi amintesc chiar, deși nu pot găsi sursa, că a spus odată că dacă nu putea fi Mesia, atunci ar fi fost cu plăcere Anticrist!) el era în esență un bolșevic cu o idolatrie față de Lenin și tehnici comuniste care a văzut istoria mondială a secolului XX ca o bătălie între bolșevismul său național și bolșevismul internațional sovietic, și care, când a văzut sfârșitul speranțelor sale, a dat moștenirea sa politică sovieticilor în cuvintele: „Viitorul aparține puterii orientale mai puternice [națiune].” În ultimele zile ale războiului, naziștii au organizat „vârcolaci” care și-au luat inspirația din difuzările pozitiv „mistic” ale lui Goebbels, conform cărora, deoarece războiul era pierdut, Germania și Europa trebuie să fie distruse pozitiv pentru ca noul ordin al viitorului să fie construit pe ruina totală și cenușa a tot ceea ce omul a valorificat și construit până acum. Hitlerismul, pe scurt, este doar slujitorul comunismului, care la rândul său indică „vârful” mistic al timpurilor moderne: Anticrist. Hider, de asemenea, deși anti-monarchist, a păstrat coroana și sceptrul împăraților romani „doar în caz” ca timpurile s-ar schimba și un „monarh” ar fi cerut; și a spus odată de asemenea „dacă călugării de pe Muntele Athos ar semna vreodată un document dându-mi moștenirea Imperiului Oriental, cu siguranță păstrați-l” pentru o astfel de schimbare în spiritul timpurilor. Exact aceleași trăsături sunt evidente și în Napoleon, care însă a ales partea evreilor și a convocat Sanhedrinul lor pentru prima dată în 1800 de ani pentru a se proclama împărat. Napoleon, de asemenea (uit dacă doar în campania rusă sau în general) și-a tatuat soldații și susținătorii pe mâna dreaptă, fără de care nu aveau dreptul să primească hrană.
Poate că toate acestea sunt „detalii minore”, dar cred că vor deveni mari atunci când necredința modernă va veni să ceară coroana sa simbolică.
Dar din nou, astfel de speculații duse prea departe tind să ne abată atenția de la unicul lucru important: Ortodoxia. Politica mondială și națională își va urma cursul fără noi, dar puțini sunt cei care se îngrijesc cu adevărat să apere Ortodoxia. Pentru noi, simțim și mai presant nevoia de a tipări tot ce putem din Ortodoxia solidă cât timp mai este timp. Fie ca Dumnezeu să ne ajute pe toți să lucrăm cât mai este încă lumină!
Vă mulțumim că ne-ați lăsat să vedem scrisorile către John Harwood, pe care le returnăm aici.
Vă rugăm să vă rugați pentru noi în aceste zile cruciale.
Cu dragoste în Hristos Mântuitorul nostru,