OK să vizitezi, dar nu-i spune Vladikăi Anthony
5 mai/18 mai 1971
Martirul Irene
Dragă Părinte Ambrosius,
ÎNTR-ADĂVAR HRISTOS A ÎNVIAT!
Îți mulțumim foarte mult pentru scrisoare și cadou, și te rugăm să ne ierți pentru întârzierea noastră lungă în a răspunde. Avem atât de multe de făcut doar noi doi, și, după cum vezi, suntem foarte în întârziere cu publicarea revistei noastre. Dar, prin mila lui Dumnezeu și rugăciunile patronilor noștri, Sf. Herman și Vladika John, continuăm să existăm și avem speranțe să ne creștem publicațiile.
Îți trimitem separat copia noastră din Omiliile Sf. Grigore [Palama] și suntem fericiți să putem să te ajutăm în acest sens.
Suntem foarte mișcați că ai dori să ne vizitezi. Dar probabil ai o imagine mult prea idealistă despre noi! Întreaga noastră „pustyn” constă doar din două cabane și o mică biserică neterminată, la care adăugăm puțin câte puțin, și avem foarte puține conforturi moderne. Totuși, pentru noi este un paradis, deoarece ne permite să ne concentrăm asupra muncii noastre, îndepărtați de cele mai multe dintre acele distrageri care sunt o astfel de ispită astăzi pentru cei care doresc să slujească Bisericii Sfinte. Suntem suficient de izolați încât vizitatorii noștri sunt puțini și, în general, interesați să ne vadă, și nu doar „turisti.”
Ai dreptate că ar fi foarte neînțelept să scrii Arhiepiscopului nostru despre vizita ta. Din cauza situației tale, contactele noastre cu tine vor trebui să fie „informale” pentru o perioadă nedeterminată. Cu Patriarhia Moscovei, desigur, nu avem contact, ca principiu; dar știm că nu ești în situația ta actuală pentru că susții „principiul” lor împotriva al nostru, ci mai degrabă din forța circumstanțelor. Așa cum vezi în Cuvântul Ortodox, credem în principiul Bisericii din Străinătate; dar uneori o suflet viu devine prins, ca să spunem așa, într-o plasă de circumstanțe care amenință să-l sufoce și să-l stranguleze, și atunci ar fi un păcat de fariseism să nu oferi, dacă poți, măcar un cuvânt de încurajare. Acesta este testamentul pe care l-am primit de la Vladika John, de la care am învățat de asemenea că în Hristos nu toate situațiile „fără speranță” sunt cu adevărat atât de fără speranță cum par…. Cred că înțelegi toate acestea destul de bine, fiind tu însuți, la fel ca noi, un „orfan” al Vladikăi John! În ceea ce privește forma pe care o vor lua, pe baza tuturor acestor lucruri, contactele noastre viitoare—cu siguranță Dumnezeu, prin rugăciunile Vladikăi John, ne va învăța! Știm doar că Dumnezeu nu vrea ca sufletele vii să fie sufocate, nici copacii roditori să rămână sterpi.
Dar poate că devin prea filozofic! Fie ca Dumnezeu și sfinții Săi să te călăuzească bine în toate căile tale.
Cu dragoste în Hristos Mântuitorul nostru,
Serafim, Monah