Devotamentul privat față de sfinții necanonizați, monarhismul și Rusia modernă, venerarea Familiei Imperiale pasionare
Bucurați-vă în Domnul! A fost bine să aud de la tine din nou. Vom fi bucuroși să te vedem miercuri, 9 iunie, sau în orice altă zi din acea săptămână, dacă se dovedește a fi mai convenabil pentru tine.
În Biserica Ortodoxă nu este deloc descurajat să ne rugăm la sfinții “necanonizați”. De fapt, canonizarea oferă doar un statut oficial pentru ceea ce există deja neoficial: oamenii se roagă deja unui sfânt înainte ca Biserica să declare în cele din urmă venerarea sa publică, când slujba și icoana lui sunt aprobate etc. În acest sens, în mod privat, se poate ruga oricărui ortodox decedat, la fel cum se cer rugăciunile ortodocșilor vii, căci în Hristos toți sunt vii; și cu atât mai mult cuiva a cărui sfințenie a vieții sau martiriul au găsit evident favoare la Hristos Domnul nostru, astfel încât el să poată auzi rugăciunile noastre și să intervină pentru noi. Prin urmare, dacă ești inspirat să faci asta, cu siguranță roagă-te la Hieromartirul Serafim. De fapt, nu este nimic greșit în a tăia fotografia lui și a o pune în colțul tău de icoane—nu într-un loc central, ci într-o parte, la marginea colțului de icoane, așa-zicând. Mulți oameni au făcut asta cu imagini ale Sf. Ioan de Kronstadt și Sf. Herman cu mult înainte de a fi canonizați.
În ceea ce privește Biserica Catacombelor și “cultul membrilor Familiei Imperiale”, este greu de știut cât de serios să luăm acest lucru, deoarece sovieticii sunt notoriu cunoscuți pentru găsirea “comploturilor monarhiste” în fiecare colț și, de asemenea, pentru inventarea celor mai bizare “practici religioase” bazate pe distorsiuni grosolane. Dacă, totuși, această afirmație se bazează pe fapte, ar indica ceva foarte interesant, mai ales luând în considerare afirmația care urmează: “asumarea numelui țarilor…” care la început ne-a pus în dificultate. Este posibil ca Biserica Catacombelor să fi canonizat (oficial sau neoficial) Familia Imperială ca martiri, și astfel îi veneratează atât ca sfinți, cât și le ia numele în botez sau în monahism. Dar aceasta este doar speculație. Cu siguranță, țarul și familia sa trebuie considerați martiri pentru Credința Ortodoxă, o întrebare care nu are nimic de-a face direct cu monarhia; și este doar nefericit când oamenii din afară încearcă să eticheteze credincioșii ruși care îi veneratează pe acești martiri ca “monarhiști”, căci aceasta doar întunecă problema. Întreaga chestiune a “monarhismului” Sinodului a fost deja suficient de întunecată. Există, de fapt, o serie de fire în această întrebare, care ar trebui toate desfăcute pentru a obține o imagine clară—mi-ar plăcea să discut despre asta cu tine cândva; fiind amândoi americani, probabil că nu ne vom implica în tot felul de nuanțe emoționale care ar putea afecta rușii!
Pe scurt, este fără îndoială adevărat că mulți emigranți ruși, în special printre cei mai evlavioși și printre cler, au aprobat vechea ordine din Rusia și ar prefera fără îndoială aceasta oricărei alte astăzi (pentru Rusia); dar în America acești oameni ar trebui considerați democrați, deoarece votează în alegerile noastre și nu doresc o restaurare [aici] a lui George III! Dar a numi Sinodul însuși “monarhist” nu are sens, și este cel mult irelevant, deoarece nu afectează în niciun fel (așa cum pot gândi) credinciosul individual. Nu este nici măcar un “păcat” să speri la înființarea unei democrații în Rusia, deși personal cred că destinul istoric al națiunii ruse este legat de țari, și orice altceva s-a dovedit și probabil se va dovedi a fi doar o idee străină impusă cu forța, spre marele nefericire a poporului rus. Suspectez că cei care vorbesc despre “monarhismul” Sinodului își exprimă de fapt doar propria antipatie față de poziția în general tradiționalistă a Sinodului, care este, desigur, în primul rând o poziție ecleziastică. Așa cum am spus, dacă toate acestea te interesează, putem discuta despre asta cândva, dar nu este foarte central sau important!
Așteptăm cu nerăbdare să te vedem. Acum două zile, județul a început aratul anual al drumului nostru de pământ—și ieri și azi am avut ploaie, iar drumul este deja mocirlos, spre disconfortul pescarilor care au început deja să sosească pentru weekend (la pârâu)! Ar trebui să se usuce repede odată ce ploaia se oprește, dar toată munca va trebui probabil să fie făcută din nou.