Cum să supraviețuiești ca un creștin ortodox în lume
Cum să supraviețuiești ca un creștin ortodox în lume
Lect. 30.10.77
[A.] Introducere: pelerinii se vor întoarce în lume—aici suntem protejați, avem ritmul nostru, comunitate segregată, unitate de minte, slujbe, Lit. pentru a inspira și a reîncărca—dar cum să rămânem inspirați în lume și să rămânem ortodocși (cu copiii noștri)?
[B.] Această întrebare apare deoarece modul nostru de viață este atât de diferit de al lumii. Nu este doar o chestiune de rele și tentații în lume, în special pentru copii, ci diferit de conștiința de zi cu zi. Scopul nostru și modul nostru de viață sunt complet diferite de cele ale lumii. Formarea comunităților ortodoxe nu este niciun răspuns—nicio comunitate nu poate ajuta, dar simte presiunea lumii înconjurătoare. Din cauza vremurilor, se creează impresia că „lumea reală” este lumea păgână de zi cu zi, iar lumea ortodoxă duce o bătălie pierdută împotriva ei. Atunci, cum poate cineva supraviețui ca ortodox?
[C.] Să luăm un avertisment dintr-un fenomen caracteristic al vremurilor noastre—smochinul neroditor. O persoană poate fi foarte zelos ca ortodox, să citească mult, să meargă la seminar sau la mănăstire—și apoi să se răcească, să se plictisească, și chiar când rămâne ortodox, este într-o stare de constantă insatisfacție sau plictiseală. Aceeași problemă poate apărea și la o persoană care nu a fost niciodată prea zelos, dar a învățat pur și simplu să ia creștinătatea ca pe ceva de la sine înțeles. Aceasta este boala celui care a devenit prea familiar cu credința, și din cauza familiarității exterioare pierde semnificația interioară a acesteia. Astfel de oameni sunt lumești, mulțumiți de sine și „știu mai bine”—au fost cuceriți de lumea din jurul lor, sunt formal ortodocși, dar fără roadele adevăratei creștinătăți. Acesta este duhul stins despre care vorbește Apostolul Pavel, simbolizând absența Duhului Sfânt.
[D.] Cum putem evita această capcană și rămâne zeloși?
[1.] Este de ajutor, desigur, să avem un duhovnic pentru spovedanie și îndrumare, participarea regulată la slujbele bisericești, primirea Sfintelor Taine, rugăciuni regulate acasă. Dar cineva poate face toate acestea și totuși să fie neroditor.
[2.] Un indiciu: Sf. Ioan Hrisostom: „Cine nu citește cărți duhovnicești nu își poate salva sufletul.”
[3.] Care este funcția citirii cărților duhovnicești? Ele ne pun în contact cu tradiția duhovnicească veche, ne oferă formare duhovnicească a conștiinței, ne dezvoltă mintea pe calea lui Hristos. Atracția lumii înconjurătoare este una a unei conștiințe diferite, aceea pe care „toată lumea o crede”—trebuie să fim în contact constant cu ceea ce crede Biserica.
[4.] Odată ce cineva se obișnuiește cu citirea duhovnicească, se deschide o lume nouă—cineva învață constant, nu există loc pentru plictiseală (acesta este doar pentru cei care deja „știu tot”).
[a.] Viețile Sfinților—descoperiri constant noi în modul în care oamenii au plăcut lui Dumnezeu. Întâlnim pe cei cu care sperăm să fim în paradis. Vlad. Ioan a încurajat cunoașterea și venerarea Sfinților din Vest—ca sursă de inspirație. Sfinții Romulus și Lepucinus—spiritul Rus. Thebaid în secolul al V-lea în Gaul.
[b.] Scrierile duhovnicești—pentru a învăța ABC-ul vieții duhovnicești pe care constant îl uităm. Pot fi citite din nou și din nou pe măsură ce câștigăm experiență. Dacă suntem mereu învățând, aceste cărți sunt mereu proaspete.
[1.] Sf. Ioan de Kron.
[2.] Războiul Nevăzut, și altele de Bp. Teofan (majoritatea nu sunt în engleză).
[3.] Părinții din Pustie—printre monahi, dar pasiunile și virtuțile descrise sunt universal creștine, Istoria Lausiac, Parabole, Dialoguri.
[3a.] Sf. Macarie cel Mare.
[4.] Scara—în special pentru Post.
[5.] Comentarii la Scripturi—Sf. Grigore Diologul are unele excelente. Vlad. Aver.
[6.] Multe altele netranslate—dar acestea sunt începuturile.
O persoană care citește astfel de cărți, preferabil ținând un jurnal de extrase din ele, își construiește o lume a sa—nu o lume privată, ci adevărata lume a Ortodoxiei prin secole. Aceasta este poate arma noastră principală împotriva lumii care ne înconjoară.