Evită testul pentru episcop, lucrarea lui Dumnezeu aici, pelerinaje
Duminica
30 aprilie/13 mai 1979
Apostolul Iacov
Dragă Părinte Herman,
Hristos a înviat!
Ne-a făcut plăcere să auzim de la tine din Jordanville și așteptăm cu nerăbdare vești din Muntele Athos. Vineri seara am cântat canonul către Sf. Dimitrie Mărturisitorul, rugându-ne să-i deschidă calea către Muntele Sfânt pentru tine, și în fiecare zi cântăm magnificarea lui.
De ce vor să rămâi în Jordanville timp de două săptămâni? Dacă este absolut necesar sau util, atunci, desigur, ar trebui să rămâi. Dar dacă este doar pentru a te “testa” și a vedea dacă ești “demn” să ai o existență independentă în afara Jordanville-ului, sau pentru a te pregăti pentru episcop—atunci fugi de acolo cât mai repede posibil. Vladika Nektary, la ultima sa vizită, a menționat din nou dorința sa de a se retrage aici cu noi, dar a spus că acum nu va face acest lucru, pentru că acum vom fi luați pentru episcopi în 2 sau 3 ani, și apoi nimeni nu știe cine va fi “numit la Platina,” și nu i-ar plăcea. I-am sugerat că am lua calea lui Sergius de Radonezh în loc de George Grabbe (care spune că, conform Metr. Anthony, nu se poate refuza să fii episcop), și s-a consolat puțin.
Simt profund, profund că avem o lucrare a lui Dumnezeu de făcut aici, și dacă ne permitem să fim luați de la ea, ne vom trăda chemarea, și probabil vom eșua în plus. Vladika Laurus, aparent, ne privește cu ochii organizației, fără a da prea multă importanță sau valoare la ceea ce facem, și căutând doar gaura potrivită în care să ne încadreze pentru “binele întregului.” Cele două săptămâni ale tale în Jordanville (dacă nu sunt cu adevărat foarte necesare sau utile) ar afecta nu atât pe noi, cât munca noastră comună—făcând-o să pară mai puțin urgentă pentru lumea bisericească și făcându-te foarte “vizibil.”
Iartă-mă dacă nu privesc acest lucru corect. Tu vei ști cel mai bine ce să faci când te întorci.
Am fost bine în această săptămână, lucrând destul de bine, și cu doar câțiva vizitatori. Mă simt destul de nervos fiind “responsabil” și având de citit corespondența, dar nu există încă mari suferințe. Roagă-te pentru Dima—familia lui vine în vizită săptămâna viitoare și vrea să-l ia acasă pentru o “viață normală,” și el este speriat că va face tot ce îi spun. Dar probabil că este cel mai bine pentru el să fie speriat. Dacă pleacă, desigur, va fi greu pentru noi. Guma și Sergei se comportă bine. Copiii ar trebui să ajungă astăzi în Wildwood. Surorile sunt cam ca de obicei.
Mă gândesc cel mai mult la pelerinajul nostru de vară, care ar putea fi o oportunitate magnifică pentru “iluminare ortodoxă” cum nu se mai oferă foarte mult în zilele noastre. Cum sunt predicile în Jordanville? Am impresia că o atmosferă grea de “biserică” plutește peste tot și sufocă o prospețime foarte necesară, și am putea ajuta să oferim această prospețime. Poate că atunci când vom fi morți, vor recunoaște chiar și ei muncile noastre—dar cel puțin trebuie să ajutăm pe cei pe care îi putem. Este greșit?
L-am văzut pe Părintele Alexey slujind de două ori, și va face bine. I-am dat câteva sfaturi generale despre spovedanie, și el înțelege în mare parte. L-am spovedit pe Ian și Susan la telefon vineri.
Robert Murray (tatăl lui Iakov) a fost într-un accident teribil în timpul hirotonisirilor și a scăpat miraculos cu doar o gleznă întinsă și vânătăi. Părintele Alexey și cu mine am mers să-l vizităm și mi-a plăcut—cred că vrea credință, dar pur și simplu nu poate ieși din rutina lui. I-am dat cartea Părintelui Dimitry Dudko, și a promis că o va citi.
Astăzi a fost nunta în Etna, iar duminica viitoare va fi prima slujbă în Medford.
Acum câteva zile a nins în Wildwood, iar astăzi sunt 80 de grade—adevărată vreme de vară.
Roagă-te pentru noi. Fie ca Dumnezeu să facă călătoria ta rodnică.
Cu dragoste în Hristos,
Fratele tău, hieromonk Serafim
P.S. Chuck și Roberta au venit ieri cu bebelușul lor Timothy, care este sănătos. Au acum 30 de oameni, cu 10 copii la școală.
P.P.S. Cineva ne-a trimis un Xerox din Jordanville al Zutie Ctareza Teodosie—76 de pagini—este corect?
P.S. Am avut o discuție lungă cu Dima. Se pregătește psihologic să plece, și nu pot să-l “forțez” să nu plece—mama lui i-a scris că este “spălat pe creier” și că noi îl “exploatăm,” și probabil că începe să creadă puțin din asta. Evident, i se dă un “test” al libertății—va trebui să-și respecte locul aici mai mult dacă va putea să rămână.
Nu-i scrie o scrisoare “cerând” sau “forțând” nimic pe el?—deja crede că tu “îl forțezi” prea mult. Fie ca voința lui Dumnezeu să se facă. Acesta este evident un “test” de care are nevoie. Mă voi întrista mai mult pentru el decât pentru noi dacă pleacă, dar desigur va fi descurajant să avem atât de puține mâini cu atât de multe de făcut. Mă întristează cel mai mult că “opinia publică bisericească” (Jordanville, etc.) nu pare să aprobe existența noastră. Dar Dumnezeu este cu noi!
Închis este o copie a unei scrisori către Părintele Roman Lukianov.