Fr. Herman în Grecia cu patru scrisori de la alții, scriind doar duminica
12/25 mai 1979
Sf. Hermogenes din Moscova
Dragă Barry,
Fie ca binecuvântarea Domnului nostru să fie cu tine!
În primul rând—da, ești binevenit să vii și să vizitezi cu Dan între 5-7 iunie, sau oricând poți. Sper că știi de la Dan că avem “cazare primitivă.”
Voi fi bucuros să discut cu tine despre spovedanie. Cu toate acestea, ar trebui să fii încurajat să știi că, conform regulilor Bisericii Ortodoxe, nu există niciun păcat care să împiedice un om să devină călugăr—deoarece starea monahală este menită să fie specific una de pocăință. Preoția, desigur, este ceva diferit, dar chiar și acolo, este posibil ca un călugăr să fie hirotonit preot după ce a fost divorțat în lume și s-a pocăit de păcatele sale. Dar aceasta este ceva la care nu ar trebui să te gândești pentru o vreme după ce devii ortodox—va provoca doar tentații inutile. Dumnezeu îți va arăta ce este bine pentru tine când va veni vremea.
Dan are dreptate—nu te lăsa prea prins de “fantasii.” Dar nu le sugruma complet, niciodată—fără vise, nu putem trăi! Fie ca Dumnezeu să-i acorde lui Ruben harul de a fi botezat și să-și găsească locul de a fi un ortodox creștin roditor. Este adevărat, totuși, că parohii noastre moderne ar prezenta o problemă pentru el. Aici, în mănăstire, suntem în mare parte liberi de astfel de probleme; de fapt, în diferite momente am avut o colecție destul de mare de “nepotriviți” care au stat aici. Dumnezeu va oferi și răspunsul pentru Ruben.
Sper că vei reuși să te forțezi să-ți termini cursurile—vei fi surprins cum mai târziu unele dintre lucrurile care acum par atât de inutile se vor dovedi a avea o utilitate după toate (chiar și Kant și Skinner!).
Fie ca Dumnezeu să-ți acorde să continui cu o prospețime față de ortodoxie așa cum ai simțit când ai citit Omiliile Sf. Simeon. Fii conștient, totuși, că aceasta va fi posibilă doar cu suferințe; tot ce ai nevoie pentru a-ți adânci credința va veni cu suferința—dacă o accepți cu umilință și supunere față de voința lui Dumnezeu. Nu este prea greu să devii “exaltat” de bogăția și profunzimea credinței noastre ortodoxe; dar a tempera această exaltare cu umilință și sobrietate (care vin prin acceptarea corectă a suferințelor) nu este un lucru ușor. În atât de mulți dintre ortodocșii noștri de astăzi (în special convertiți) se poate observa un lucru înfricoșător: multă vorbă despre adevăruri înalte și experiențe ale adevăratei ortodoxii, dar amestecate cu mândrie și un sentiment al propriei importanțe pentru a fi “în” pe ceva ce majoritatea oamenilor nu văd (din aceasta provine și critica împotriva căreia ai fost deja avertizat). Fie ca Dumnezeu să-ți păstreze inima moale și plină de dragoste pentru Hristos și pentru semenii tăi. Dacă vei putea avea un părinte spiritual cu care să poți confida sentimentele inimii tale și să-i poți încredința judecata, toate acestea vor fi mai ușoare pentru tine—dar dacă este pe placul lui Dumnezeu să ai un astfel de părinte spiritual, va veni “natural,” așa cum se întâmplă cu toate lucrurile în viața spirituală—cu timp, răbdare, suferință și venind să te cunoști mai bine.
Cu dragoste în Hristos,
Neînsemnatul Hieromonk Serafim