Jurisdicții, har, nu se poate schimba OCA, discuția UCSC
24 ianuarie/6 februarie, 1981
Hieromartirul Clement de Ancyra
Dragă James,
Fie ca binecuvântarea Domnului să fie cu tine!
A fost bine să aud de la tine și de reflecțiile tale; deși situația ta poate părea confuză în acest moment, gândirea și evaluarea pe care ești forțat să le faci sunt toate pentru bine și vor fi profitabile pe termen lung.
Cred că problema jurisdicțională nu este chiar atât de mare pe cât poate părea acum. Deși există unii în Biserica noastră Rusă din Străinătate (în special grecii de la care ai venit din Arhiepiscopia Greacă și care „au reacționat exagerat” la întreaga situație) care doresc să facă din Sinod singura și exclusivă trup ortodox rămas în lume, opinia predominantă în Biserica noastră nu este deloc atât de exclusivistă. Cred că realizarea crește printre noi că trebuie să vorbim pentru și cu toți ortodocșii care doresc să-și păstreze ortodoxia, și că ar trebui să fim lenti în a trasa linii absolute între jurisdicții. Există încă o măsură de comuniune parțială între noi și celelalte jurisdicții: în cea mai mare parte nu există concelebrare a clerului (deși chiar și aceasta există într-o anumită măsură în câteva locuri), dar există o bună cantitate de comuniune la nivel laic, lăsată de obicei la discreția preotului local. Această întreagă atitudine presupune că există într-adevăr har în Tainele jurisdicțiilor „canonice” și că ereziile câtorva ierarhi nu au infectat complet Bisericile lor. Refuzul nostru de a avea comuniune deplină cu celelalte jurisdicții provine din necesitatea de a face o distincție de bază între calea dezastruoasă, chiar sinucigașă pe care o urmează acestea și propria noastră încercare de a sta în adevăr și de a păstra tradiția.
Referitor la Patriarhatul Moscovei, cred că articolul nostru despre Părintele Dimitry Dudko dintr-un recent „Cuvânt Ortodox” (trimis ție împreună cu „Ortodoxia și Religia Viitorului”) explică acest lucru destul de clar.
Ca exemplu al propriei noastre atitudini față de alte jurisdicții: ideea ta de a avea un „retragere” pentru studenți la Universitate nu prezintă o problemă reală pentru noi. Am putea avea Vigilie și Liturghie și o serie de discuții sub o singură condiție: să nu fim nevoiți să concelebrăm cu clerul din nicio altă jurisdicție. Am putea da spovedanie și comuniune oricărei persoane ortodoxe, deși aici la mănăstire am fi mai restrictivi și am trata fiecare caz separat. Discuțiile noastre la o astfel de „retragere” (de fapt ar trebui să avem un nume mai bun pentru ea!) nu ar viza jurisdicțiile (deși am putea răspunde la orice întrebări pe care oamenii le-ar putea avea despre ele). De fapt, ne-ar plăcea să avem un astfel de weekend acolo, și sunt sigur că Arhiepiscopul nostru ar binecuvânta-o. Dacă este cu adevărat posibil, te rog să ne dai o idee despre facilitățile disponibile, cantitatea de timp pe care oamenii ar fi dispuși să o dedice (întreaga zi de sâmbătă și duminică, sau mai puțin?), nivelul participanților (în mare parte neortodocși?), etc. Ar fi cel mai convenabil dacă weekendul nu ar fi prima sau a doua zi a lunii, când avem servicii de misiune în parohii aici. Sunt sigur că Părintele Alexey Young de la Ortodoxia Americii ar dori de asemenea să participe.
Referitor la OCA și Biserica noastră Rusă din Străinătate: cred că este, sincer, imposibil pentru tine să speri să schimbi OCA; doar indivizii și grupuri mici de acolo pot spera cu adevărat să scape de curentul principal al modernismului, ecumenismului etc. Dar nu pot să-ți spun: „Vino la Sinod și toate problemele tale vor fi rezolvate.” Ar trebui să fii conștient că avem și noi problemele și politica noastră, înainte de a lua această decizie. De fapt, problema noastră principală nu este „fanatismul” (considerând alte jurisdicții ca fiind eretice sau fără har etc.)—aceasta este o opinie minoritară pe care majoritatea dintre noi nu o acceptă, și care doar împiedică predicarea Evangheliei Ortodoxe în America. Problema principală pe care cred că o vei găsi este atitudinea nemisionară a multor parohii ale noastre, care sunt mulțumite doar să-și păstreze rușii și nu se extind către alții. Dar aceasta se schimbă; tinerii preoți sunt aproape toți cel puțin oarecum orientați spre misiune, iar eu, ca și convertit, nu am avut niciodată o problemă cu aceasta. Orice convertit care este dispus să lupte pentru aceasta poate găsi o ieșire pentru zelul său misionar. Dacă dorești să fii preot în lume, nu vei găsi o parohie vorbitoare de engleză pregătită să te susțină, dar însăși lupta implicată în a te stabili ar putea fi foarte fructuoasă pentru ortodoxia mai profundă care este atât de necesară astăzi.
Din ceea ce aud, Seminarul St. Vladimir nu este foarte propice pentru păstrarea sau dezvoltarea vreunui tip de ortodoxie tradițională. Seminarul nostru de la Jordanville necesită ceva rusă (deși mai puțin cu fiecare an care trece—mulți dintre absolvenți acum nu au o stăpânire fluentă a limbii și scriu lucrări și teste în engleză). Dacă deja știai ceva rusă, ai putea termina cursul acolo în trei ani (oferă un BTh). Este conceputibil că un curs semi-corepondent ar putea fi organizat pentru cursuri teologice în engleză, dar pentru aceasta ar dori să te cunoască personal.
Roagă-te lui Dumnezeu (și la Arhiepiscopul nostru Ioan) și El îți va arăta calea. Am fi bucuroși să discutăm mai mult cu tine despre aceste întrebări. Te rog să ne anunți despre posibilitățile pentru un weekend la Universitate. (A doua sau a treia duminică din Postul Mare ar fi un moment bun.)
Cu dragoste în Hristos,
Neînsemnatul Hieromonk Serafim